Social media în societatea engleză

           
Marea Britanie, marea putere europeană, ocupă din ce în ce mai mult spațiu online. În ultimii ani, Social media în această țară a cunoscut o explozie virtuală. Din ce în ce mai mulți utilizatori consumă informația online și o distribuie fie la nivel național, fie internațional.

 Business-ul online este caracteristic britanicilor. Mulți consumatori capabili au studiat mediul online și au creat platforme virtuale comerciale. Britanicii au ajuns să crească incasările online și să își promoveze business-ul prin Social media.  Fiind o țară cu o capacitate tehnologică dezvoltată, aceștia dispun de diverse modalități virtuale de atragere a publicului țintă.  Piața online britanică are miliarde de investiții și profit.

După cum spune și definiția Social media, în cazul Angliei, aceasta asigură furnizarea informației de pe o platformă pe alta.

Blogurile, forumurile și site-urile de informare britanice sunt cunoscute prin stilul democratic ce îl promovează. Majoritatea autorilor de articole se exprimă liber.

Mulți europeni au devenit dependenți de tiparul britanic în ceea ce privește Social Media. Tot ceea ce emite mediul online este preluat de consumatori. Viteza circulației informației este una fenomenală, accesul la aceasta fiind ușor și ieftin. 80% din utilizatorii media sunt capabili să își lanseze business-ul online, doar că mai mult de jumătate se lasă manipulat de informație și nu profită din plin de posibilitățile oferite, ieftin, pentru dezvoltarea abilităților.

Rusu Dima

Moda cardurilor de fidelitate

Nu mai poţi intra într-o farmacie, supermarket sau magazin de cosmetice, fără ca vreun angajat să te întrebe dacă nu cumva vrei un card de fidelitate.

Care este de fapt scopul acestor carduri?

Dacă vă faceţi card, aveţi reducere 5% la cumpărături.

De ce toţi vânzătorii ne încurajează cu reduceri? Pentru că asta atrage cel mai mult pe cumpărător.

De exemplu, am cumpărat dintr-un magazin produse de 200 de lei. Am avut reducere de 5%, şi anume 10 lei. Când am ieşit din magazin, am avut senzaţia că am caştigat aceşti 10 lei, deşi sunt banii mei, şi mă opresc la un alt magazin de unde cumpăr ceva nefolositor de ei. În final am cheltuit 200 de lei, dar în mod inconştient am avut impresia că am făcut o afacere. Tot în mod inconştient pot să cheltui mai mult decât mi-aş fi propus tocmai pentru că aflu de reducere.

Pe aceste lucruri se bazează comercianţii. Cât timp există cerere şi potenţial de cumpărare, magazinele vor veni întotdeauna cu soluţii şi strategii pentru a mări vânzarea. Una dintre ele este cardul de fidelitate, care are dublu rol: de a analiza consumatorul şi de a stimula vânzarea.

Nu putem uita însă de un subiect delicat şi anume, datele personale, care trebuie completate pe formularul de înregistrare.  O dată înregistrate, nu avem nicio garanţie că se vor respecta clauzele de confidenţialitate şi că nu vor fi transmise şi altor persoane.

Pe lângă datele personale, formularul trebuie completat si cu numărul de telefon la care vei fi sunat de fiecare dată când sunt promoţii sau, cel mai des vei primi mesaje cu informaţii despre discountul din magazin.

Cu toate aceste oferte şi reduceri, de cele mai multe ori noi suntem infideli. Dacă astăzi facem cumpărături dintr-un supermarket, mâine putem achiziţiona produse dintr-un alt magazin.

Indiferent dacă emiterea unui card atrage dupa ea şi riscuri, cumpărătorii sunt încontinuare vânători de promoţii, de preţuri reduse, iar dacă un card de fidelitate îi ajută în satisfacerea nevoilor la un preţ mai bun, atunci cu siguranţă este cea mai bună soluţie.

Diana Nutu

Social media – o enciclopedie

  Comunicarea este puntea de trecere dintre organizație și publicul ei. Un bun comunicator o să creeze echilibru între sursă și destinatar.

  Social media a devenit, în ultima perioadă, un emițător de mesaje, o enciclopedie de informații și un sprijin pentru organizații. Prin intermediul canalelor de comunicare mediul online încearcă să stabilească relații bidirecționale.

Social media  devine o enciclopedie, grupată pe ramuri de informații, ce poate fi ușor răsfoită. Accesul nu este interzis, fiecare poate împrumuta câte o foaie, de care are nevoie, din enciclopedia dată. Din ce în ce mai mult, social media devine un suport personal și nu numai, se dezvoltă pentru a deveni un bun prieten. Dacă nu știi ce să faci, cum să faci și de unde să iei anumite sfaturi, te poți adresa platformelor online. Ele oferă suportul acesta ori de câte ori ai nevoie.

 Fiind un consumator fidel al social media, îți dezvolți anumite capacități comunicaționale, organizatorice, manageriale. Unii dintre acești consumatori aleg să se promoveze, prin intermediul mediului online, să își dezvolte capacitățile și să experimenteze. Altfel spus, mediul online este cel mai ieftin mijloc de promovare și distribuire a informației. Cu ajutorul acestuia utilizatorii fideli, sau simplii vizitatori pot să își exprime preferințele față de unele postări, să comenteze, să aleagă sau să critice ce nu îi place. O organizație poate afla prin această modalitate cum să abordeze publicul țintă, care îi sunt preferințele și ce îl deranjează.

Social media, pe lângă faptul că creează pagini de informații, mai dă posibilitate și utilizatorilor să își manifeste talentul. Utilizatorii, la fel ca și profesioniștii media online, pot să creeze dezbateri online, evenimente, conferințe, având nevoie doar de un suport.

Social media de astăzi a devenit un canal de emitere foarte democrat, care pe lângă interesele companiei urmărește și interesele publicurilor cu care interacționează. Prin urmare mediul online este o necesitate a societății contemporane. S-a creat o dependență față de informațiile pe care le oferă publicului larg. Puterea pe care și-a adunat-o în decurs de ani de zile îi conferă credibilitate și o imagine grandioasă pe plan mondial.

Rusu Dima

Să ne bucurăm de ceea ce avem !

          

                         În ultimii ani, tehnologia a progresat fantastic, și nu are de gând să se oprească aici. Tu, cel care nu vrei să accepți schimbările, ce spui de un doctor-păianjen-nanoroboțel care poate trata un anevrism în aproximativ trei minute? Sau de imprimanta 3D care poate printa de la o minge banală la un ficat uman? Toate acestea sunt inventate tot de oameni pentru a face o lume mai bună.

                          Îmi amintesc că prin anul 2002, a apărut un film numit Mașina timpului. Ceea ce am văzut acolo, la momentul respectiv, am crezut că sunt doar elemente ce aparțin SF-ului, dar acum realizez că au un sâmbure de adevăr. Dacă în 2013 au fost prezentate mașinile electrice, care nu poluează (tot spre binele Pământului), de ce să ne punem contra unui element precum Facebook?

                        Facebook a fost făcut pentru noi, oamenii normali, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a afla diverse informații într-un timp mult mai scurt. Depinde de fiecare individ ce informații personale oferă pe profilul său, ce prieteni virtuali are și cât timp acordă acestui site. Să profităm de lucrurile bune pe care le oferă : publicitate gratuită, știri actualizate, comunicare la un cost redus între oameni ce aparțin unor continente diferite, revederi cu colegii cu care ai pierdut legătura din diverse motive și multe altele. Sunt subiectivă, dar acesta este adevărul care îl văd eu. Am sau nu dreptate?

Cercetările arată că Facebook are peste un miliard de utilizatori activi. Dacă și bunicile au ajuns să iși afișeze mâncarea în mediul online, ciobanul Ghiță are smartphone și internet la stână, lucrurile merg spre bine. Prin Facebook schimbăm președinți, schimbăm atitudini. Să nu ne mai ascundem după deget și să recunoaștem că tot ce se întâmplă ne ajută pe noi tinerii să evoluăm.

Ioana Cătălina Iancu

Copilăria de ieri şi azi..!

Copilăria reprezintă pentru oricine un tărâm de poveste. Nimeni nu ştie când începe şi când se termină. Ştim doar că ne trezim într-o bună zi oameni mari şi ne tot amintim apoi ce frumos era şi cât de fericiţi eram în acel rai care nu se mai întoarce. Între copilăria generaţiilor anilor ’80 ‘90 şi cea de acum există cu siguranţă o diferenţă enormă. Este şi firesc, având în vedere că lumea este într-o continuă evoluţie. Copiii de azi sunt agitati, mereu aleargă dupa ceva nou în materie de tehnologie şi uita de esenţa copilăriei, care este jocul, visul, libertatea, lipsa grijilor, lucruri mărunte care predispun mai mult la creativitate şi la formarea unei gândiri neîngrădite care să le perimită să se dezvolte frumos şi corect, într-o armonie deplină cu ei şi cu lumea care îi inconjoară.

Copilăria trăită cu visuri şi bucurii bazate pe jucării simple, uneori din sărăcie, în care ne puteam lupta cu zmeul cel rău şi credeam că suntem cei mai buni prieteni cu Harap-Alb şi cu Ileana Cosânzeana nu era oare mai frumoasă decât copilăria celor de azi, petrecută printre amici virtuali, jocuri pe calculator şi desene animate cu monştri şi personaje science-fiction care ne creează o lume total diferită si deloc benefică? Cu siguranţă, suntem subiectivi, dar ceva adevăr trebuie să fie la mijloc.

Povesti, jocuri în aer liber şi guma Turbo

  Copiii de astăzi trăiesc destul de diferit faţă de cum traiau copii acum 20 de ani. Dacă mă gândesc la copilăria mea, nu pot să nu-mi amintesc de verile pe care le petreceam la bunica, la ţară. Am crescut cu poveţele părinţilor şi bunicilor, într-o lume în care nu existau jocurile pe calculator, dar pierdeam ore în şir în spatele blocului, jucând „Raţele şi vânătorii”, „Nouă cărămizi”, „Flori, fete sau băieţi…”

Nu aveam  role, nici telefon mobil,  dar aveam respect şi preţuiam tot ceea ce ne înconjura. Credeam în Moş Crăciun şi abia asteptam “seara magică”  pentru a despacheta cadoul, care, de cele mai multe ori nu era ceva costisitor dar  era de valoare… pentru că era de la Mosu’. Pentru copii de astăzi cuvântul “valoare” are o altă dimensiune, total opusă.

Cei din generaţia mea îşi amintesc şi acum de guma Turbo şi cât de fericiţi eram când o desfăceam şi găseam în ea o surpriză cu „maşină din aia străină”, şi pe care o dădeam la schimb pentru maşina altui copil.  Ei, da, poate că nu am dispus noi de mari posibilităţi, dar eram fericiţi cu ce aveam, mai ales că nu ştiam cum este să fie altfel.

Calculatorul…Prietenul copiilor de astazi

Sunt sigură că şi copiii de azi sunt fericiţi cu ceea ce au, sunt şi ei lipsiţi de griji, au părinţi care le împlinesc dorinţele, în măsura posibilităţilor. Însă lucrurile s-au schimbat foarte mult faţă de anii ’80-’90. Cu toţii observăm faptul că destul de mulţi copii ai zilelor noastre îşi trăiesc copilăria în spaţii închise, limitate, aproape tot timpul în faţa calculatorului. Copilăria din ziua de azi, deşi este trăită într-o lume a progresului tehnic, duce la un lucru mai puţin sănătos, îi face pe copii mai introvertiţi, legaţi artificial de lumi paralele cu cea reală, de calculator şi de tot felul de reţele de socializare. Este mult mai uşor acum să-şi facă prieteni virtuali, în detrimentul prieteniilor adevărate, prietenii care se leagă în copilărie, la vremea jocului, şi care pot rămâne pentru toată viaţa.

Mădălina Juncu

“Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt!”

Titlul este un citat din John Stuart Mill, părintele filozofiei utilitariste, care a venit cu o nouă perspectivă asupra conceptului de libertate. Libertatea este rodul unei lupte pe care omenirea o poartã, probabil, de la Adam si Eva. Mai întâi în confruntarea cu natura, mai apoi în confruntarea cu semenii. De atunci, de la începuturi, aceastã veşnicã luptã se perpetuează şi pare sã nu mai aibã sfârşit.
Pe înţelesul tuturor, explicaţia e simplã. Libertatea mea se terminã acolo unde începe libertatea altuia. Filozoful abordează o problemã mult mai delicatã, mult mai grea şi foarte controversatã, libertatea interioarã a individului. Nimeni încã n-a descoperit metoda de a intra fãrã voie în aria conştiintei omului şi de a lichida libertatea sa interioarã, dacã nu acceptă de bunã voie acest lucru. Cum se acceptă acest lucru? Prin acceptarea convenţiilor exterioare.
Omul e situat permanent într-o relaţie cotidianã. Astfel, cotidianul îi dicteazã anumite limite de comportament. Aceste limite de comportament sunt la rândul lor nişte arici care au mii de ţepi convenţionali şi care permanent ne spun: procedeazã aşa sau invers, fiindcã aşa va fi bine, iar aşa va fi rãu. Aceste convenţii ne însoţesc de la naştere şi pânã la moarte.

Omul este o specie superioarã care, pe lângã reproducerea propriu-zisã, are mai multe slãbiciuni. El are nevoie sã se îndrãgosteascã, el are nevoie sã iubeascã şi sã urascã, fiindcã toate aceste sentimente sunt programate în natura lui şi dacã el nu le are, el trece în clasa de jos, în clasa animalelor, care pur şi simplu se reproduc într-un ciclu zoologic.
Aceste sentimente îl înnobileazã pe om, îl deosebesc de restul vietãţilor. Cu cât ele sunt mai puternice, mai nobile, mai profunde, cu atât mai mari sunt zguduirile pe care le suportã individul. Un om capabil de sentimente profunde este mult mai înţelegãtor cu semenii sãi, fiindcã chiar prin interiorul lui el deja conştientizeazã cã este superior lor. Iar fiind superior, el nu poate sã nu-i ajute, ca şi ei, la rândul lor, sã-si mãreascã spaţiile secrete pe care ar putea sã le ocupe libertatea lor interioarã.
Un om care înţelege aceste lucruri, nu va risca sã îngrãdeascã libertatea interioarã a altui individ, fiindcã aceastã încercare va fi deja un eşec pentru interiorul lui.

Omul s-a născut o fiinţă liberă. A avut şi are libertatea de a trăi după dorinţele sale, de a gândi în modul său şi de a se exprima liber. Dacă întrebăm un om pe stradă: „ce înseamnă să fii liber?”, acesta va răspunde că pentru el, libertatea înseamnă să nu stai în închisoare şi să trăieşti după principii democratice. Cu toate acestea, nici unul dintre noi nu suntem cu adevărat liberi. Afirmaţia este pe cât de elogiată, pe atât de controversată. Nu suntem liberi pentru că suntem „înlănţuiţi” de vicii care ne conduc gândirea şi viaţa. Astfel, atunci când suntem dependenţi de vicii, suntem mai condamnaţi decât puşcăriaşii care, paradoxal, de multe ori se simt liberi în acel penitenciar. Fumatul, alcoolul, drogurile, sexul şi chiar şi internetul sunt „droguri”care ne conduc, lipsindu-ne astfel, de libertatea pe care noi credem că o avem.

Suntem liberi atunci când nu suntem „conduşi”, când nu suntem constrânşi şi cel mai important, atunci când nu îi corupem şi pe ceilalţi să acţioneze ca nişte „condamnaţi”. Aşadar, să fim liberi noi mai întâi, apoi să îi ajutăm şi pe cei ce au nevoie să-şi găsească libertatea interioară.

Grecu Cristian

Cum schimba aplicatiile mobile si social media interactiunea cu clientii?

     Gradul de utilizare a noilor canale de comunicare in relatiile cu clientii este in crestere. Se estimeaza,in aceelas timp, o scadere a importantei interactiunilor prin serviciile de voce precum o scadere a popularitatii e-mailului. Consumatorii tineri nu isi pot imagina viata fara un smartfone si un cont pe Facebook, iar companiile trebuie sa tina pasul cu preferintele acestora. Numarul interactiunilor cu clientii prin intermediul aplicatiilor mobil va creste cu 50%, in urmatori ani. Deasemenea se poate vedea o crestere a utilizarii social-media(17%) si a functiei de chat(17%) si a regimului de self-service(11%).

                                

     Sistemele multimedia pentru serviciile cu clientii obisnuiau sa fie considerate investitii de lux, disponibile pentru marile corporatii, insa in prezent chiar si companiile mici investesc in aplicatii self-service, ofera clientilor posibilitatea de a comunica prin intermediul functiei de chat si urmaresc mesajele postate pe paginile lor vede pe retelele de socializare. Comunicarea proactive cu clientii devine tot mai importanta. Peste 60% dintre respondenti din cadrul studiului realizat de Frost&Sulivan estimeaza ca volumul investitiilor proactive cu clienti vor creste in urmatorii doi ani, in timp ce peste 50% dinre acestia se asteapta la cresterea gradului de utilizare a companiilor outbound in special in domeniul vanzarilor si marketingului.

     Consumatorii sunt foarte deschisi la comunicarea proactiva, considerand-o un semn ca organizatiile le pasa de interesele lor si vor sa le multumeasca. Companiile outbound sunt un instrument eficient de vanzari. Cu toate acestea multe companii nu valorifica potentialul acestora. De ce agentia de turism la care am achizitioanat un pachet pentru vacanta de vara nu mi-a trimis o oferta si pentru vacanta de iarna? De ce un lant de magazine de imbracaminte de la care cumpar frecvent nu m-a informat despre reducerile de pret si noile colectii?

Timofti Ciprian

5 mituri despre Facebook

5 mituri despre Facebook, creierul global si social media

În ultimii 15 ani am avut parte de o dezvoltare amplă a internetului consumatorilor, pe care toată lumea îl foloseşte şi care a revoluţionat multe industrii, mai ales în zona de entertainment sau media.

Creierul global este văzut drept inteligenţa colectivă a oamenilor de pe glob prin comunitatea integrată dintre reţele. Astăzi, platformele tip open source şi croud sourcing devin cele mai eficiente modalităţi de sporire a creativităţii şi potenţialului antreprenorial al creierului global. Companiile individuale încep să câştige experienţă care să se extindă cu mult în afara limitelor anterioare, accesând o mai mare bază de talente. Companiile câştigă astfel flexibilitate, iar angajaţii câştigă control antreprenorial asupra abilităţilor şi talentelor lor. Creierul global va redefini relaţia dintre angajatori şi angajaţi, în beneficiul ambelor părţi. Acest proces va creşte pe măsură ce creşterea economiei globale va aduce pentru milioane de oameni atât conectivitate la internet, cât şi timpul pentru a profita de acesta. Utilajele fizice sunt în continuare subiectul legilor fizice care impun constrângeri mai mari decât în lumea software-ului – dar pe măsură ce acestea devin puternic digitalizate, ritmul cu care performanţa lor creşte va avea o accelerare semnificativă. Creierul global va aduce noi descoperiri prin intermediul a cel puţin două canale. Primul, printr-o creştere a numărului de oameni capabili să participe la procesul de inovaţie şi al doilea, prin creşterea scopului colaborării, care va face creierul global echivalentul uman al performanţei sistemelor de calcul avansate.

Generatia social media considera e-mailul depasit, Facebook ofera  e-mail, microblogging si instant messaging pe aceiasi pagina, precum si multe alte facilitati.Tot generatia social media anunta moartea publicitatii si explozia relatiilor publice. Doar 14% din utilizatorii retelelor sociale au incredere in publicitate, in timp ce 78% cumpara produse si performeaza pe baza recomandarilor.

5 mituri despre Facebook

Transformarea într-un serviciu contra cost

Multora dintre noi ne vine greu să înţelegem şi să acceptăm prezenţa unui astfel de serviciu la costuri zero. Cum se poate ca o reţea de această talie poate fi utilizată oriunde, oricand, de oricine, în mod gratuit?
Aici toata lumea are acces la informatii, poate sa-si construiasca relatii, fara sa plateasca nici macar un cent. Potrivit studiilor însa, câteva procente dintre utilizatorii actuali, pentru a beneficia de serviciile furinzate de acest social network, ar fi dispusi chiar sa plateasca lunar o suma modica. De aici si zvonul potrivit caruia fondatorii gigantului ar putea introduce o taxa de membru, pentru suplimentarea veniturilor anuale.
Insa cine mai are nevoie de perceperea unor comisioane, cand tehnicile actuale de promovare social media au ca mijloc de atac campaniile publicitare? Si cu un public atat de numeros, orice companie este dispusa sa apeleze la publicitate pentru a-si face cunoscute anunturile alaturi de like-uri si de profiluri.

Ideea acestei retele a fost furata de catre cel care este cunoscut a fi fondatorul ei

Cu cativa ani inainte sa fie declarat de revista Forbes cel mai tanar miliardar, Zuckerberg, fondatorul Facebook-ului a fost acuzat ca ar fi furat ideea acestui proiect. La origini, site-ul fondat la Harvard cu ajutorul a inca doi colegi, a fost destinat exclusiv studentilor din mediul universitar.
Potrivit lui Zuckerberg, ”inceputul” s-a numit Facemash si permitea vizualizarea si votarea fotografiilor intre studentii inscrisi in retea. Legenda spune insa ca proiectul denumit Harvard Conection ar fi apartinut de fapt gemenilor Winklevoss, colegi cu tanarul miliardar. Acestia, potrivit ”gurilor rele”, ar fi cerut ajutorul lui Mark Zuckerberg, doar pentru a putea dezvolta ideea. Dupa o batalie juridica intre gemeni si Mark, acestia reusesc sa fie despagubiti in afara instantei de judecata.

O oarecare companie urmeaza sa cumpere Facebook-ul

O cifra urmata de multe zerouri… miliarde… atata este valoarea Facebook-ului. Cu cativa ani in urma, Yahoo achizitiona My Space, contra sumei de 580 milioane de dolari. Aceasta, o alta retea de socializare, la momentul respectiv numara mai multi utilizatori decat concurenta sa, Facebook-ul.
Zuckerberg a inceput o serie de tratative cu Yahoo. Conform surselor, Yahoo, pornind de la considerentul numarului de utilizatori, a fost de parere ca un miliard de dolari era o suma supraevaluata. Din acest motiv, Zuckerberg decide sa-si exercite in continuare drepturi depline asupra colosului social media.

Facebook-ul distruge capacitatea oamenilor de a socializa in viata reala

In ciuda faptului ca Facebook-ul favorizeaza comunicarea intre persoanele aflate la distanta si chiar crearea unor noi legaturi, potrivit unor studii medicale londoneze, aceasta retea ar fi daunatoare pentru viata reala. Experimentarea unor trairi intense la nivelul mediului online ar putea afecta oamenii, acestia devenind insensibili in relationarea cu semenii lor din mediul offline.
In urma studiilor, institutul medical concluzioneaza ca tineretul, si in general toti utilizatorii, pun prea mare accent pe identitatea lor virtuala, adeseori lasandu-se acaparati de aceasta. Psihologul Aric Sigman trage un semnal de alarma asupra periculozitatii socializarii online. Potrivit acestuia, daunele nu se limiteaza la nivelul social, extinderea lor putand afecta chiar si sanatatea oamenilor.
In sustinerea acestei concluzii, psihologul se bazeaza concret pe izolarea tot mai generalizata a user-ilor si totodata pe predispozitia acestora la sedentarism. Iar de la sedentarism pana la afectiunile pe care le genereaza, mai este doar un pas: patologii cardio-vasculare, neurologice si chiar cancer.
Sa fie acesta oare viitorul sumbru al user-ilor impatimiti de Facebook?

Facebook-ul are de gand sa va comercializeze fotografiile

Nu este niciodata recomandat sa va postati imaginile pe vreo retea de socializare, cu atat mai mult pe una de talia Facebook-ului. Asta doar daca nu va pasa cu adevarat de milioanele de ”intrusi care ar putea vizualiza fiecare dintre fotografiile voastre.
In urma modificarii conditiilor de utilizare, se crede ca Facebook-ul are stocate pe undeva toate postarile voastre, inclusiv pozele si tot ceea ce va imaginati ca dispare o data cu desfiintarea conturilor pe care le aveati create.
Adevarul este ca si atunci cand va veti sterge profilul, postarile voastre vor continua sa ramana pe peretele altor utilizatori. Cel care a intemeiat compania asigura insa utilizatorii ca nimeni nu le va vinde fotografiile si nici nu le va folosi in vreun scop comercial.

Silvia Marica

Social Media – arma generaţiei digitale!

Trăim în secolul democraţiei, în secolul în care liberalismul stă la baza societăţii noastre.  Social media ne influenţează totalmente. Acesta ne învaţă cum să ne facem să fim auziţi, cum să ne păstrăm propriul punct de vedere şi cum să facem o schimbare. De aceea notorietatea în lumea virtuală este scopul principal al generaţiei digitale. Astăzi avem numeroase  căi de socializare în mediul online. Facebook, Twitter sunt reţelele de care depinde succesul nostru în afaceri, legăturile noastre personale cu prietenii, cele profesionale cu colegii noştri de afaceri şi schimbarea viitorului nostru din mizeria pe care o avem într-un viitor prosper, într-o societate aşa cum ne-o dorim noi.

Specia umana a trecut printr-o criză de dezinformare inadmisibilă, iar influenţa politică ne-a transformat într-o turmă de oi în care ciobanul ne este unicul nostru stapân. De aceea generaţia noastră acceptă Social Media ca un instrument serios în afaceri, o cale benefică pentru dezvoltarea societăţii contemporane. Mass-media oferă posibilitatea de exprimare liberă a tuturor scriitorilor, bloggerilor şi ziariştilor.  Astfel, prin această libertate omul este informat corect şi poate face alegerea corectă.

Tinerii de astăzi folosesc lumea virtuală având drept obiective: promovarea propriului brand, comunicarea internă eficientă sau mai puţin eficientă şi obţinerea unor informaţii referitoare la business, administrare si politică. O afacere în mediul online costă ieftin sau nimic. Mulţi se lasă influenţaţi uşor de Social Media pentru că este un mediu uşor accesibil şi creează o platformă de interes comun.

Social Media permite tuturor oamenilor care au acces la informaţie să o distribuie mai departe. Spre exemplu, multe platforme cum ar fi Youtube sau Facebook transmit dezbateri publice, evenimente, oferă informaţii despre personalităţi, domenii actuale sau conflicte, în interes comun, ce vine drept strategie de captare a atenţiei publicurilor-ţintă. Acest mediu poate monitoriza cel mai bine numărul vizitatorilor informaţiilor căutate.

Informaţia oferă putere iar mediul online, în ultimul deceniu, a devenit o fortăreaţă prin viteza răspândirii informaţiei în mediul virtual. De aceea cu cât mai mult consumăm Social Media cu atât devenim mai loiali valorilor promovate de mediul online.

Socican Dumitru

Şi Ciobanul Ghiţă a zis DA modernizării!

De când s-a născut veşnicia, întreaga viaţă a omului s-a modernizat. Trăim în epoca internetului ,televiziunii  şi a telefoniei mobile, interacţionăm , schimbăm idei şi ne grupăm spontan în moduri care schimbă radical felul în care muncim, ne distrăm, facem politică sau afaceri sau suntem creativi. Tot mai des întâlnim oameni care acceptă tehnologizarea și evoluția mișcărilor informatice și sociale. Tot mai multe state sunt conectate la internet, iar acest lucru este vizibil în mișcările sociale. Mediul online se poate modifica ușor, în funcție de acțiunile întreprinse de noi. Fără o amplă cercetare și argumentare științifică, cred că mișcările sociale și politice din lumea arabă cunoscute sub numele de Primăvara arabă s-au născut din schimbul informațional facil, din conectarea cu oameni din diverse colțuri ale lumii, cu reprezentanți ai democrațiilor pe care poți să îi vezi, să îi auzi, să discuți și să primești informații la cald din surse directe.

Social media, facebook, twitter, LinkedIn, google+, youtube, flickr, pinterest, toate aceste medii sociale facilitează accesul la informații și în același timp contribuie la crearea unei imagini, a unei percepții asupra realității. Un exemplu elocvent ar fi Ciobanul Ghiţă – unul dintre românii cu iniţiativă din noua campanie Vodafone. Această campanie de comunicare creată de McCann Erickson face cunoscute poveştile românilor care, cu ajutorul tehnologiei, au reuşit să  inoveze domeniile în care activează. Campania are în centru un personaj real, ciobanul Ghiţă Danuletiu, din comuna Jina, judeţul Sibiu, care foloseşte smartphone-ul şi internetul mobil pentru a fi în legătură cu cei dragi şi a fi conectat la reţelele sociale. Ghiţă e un personaj tare simpatic. Rupt parcă din balada Mioriţa şi „mirosind” de la distanţă a folclor şi voie bună, bine-dispune destui omuleţi. E ca şi cum ar zice: „uite, mă, frate, mă, poţi să îţi păstrezi cutumele şi valorile şi totodată te poţi moderniza, fără să trebuiască să te lepezi de tine”. Această campanie a stârnit reacţii pozitive, unii utilizatori regăsindu-se în această reclamă. Oricum, din ce am văzut eu prin Social Media, mulţi oameni apreciază seria asta de reclame. Mulţi o consideră una dintre cele mai bune campanii româneşti din anul curent deoarece aici se încearcă  trezirea spiritului naţional de mult adormit al românilor. Aşadar, pot zice că da, această campanie are efect, într-o oarecare măsură (numărul de like-uri pe facebook, vizualizări, share-uri, creşterea brandului Vodafone).

Sunt şi eu  o tânără consumatoare de social media și îi înțeleg rolul pe care îl joacă în viața mea personală și profesională. Noi operăm cu percepții, nu cu realități, așă că percepțiile noastre se formează multistratificat și multilateral. Fiecare informație nouă, fie fotografie, post, comment, tweet, fiecare opinie și sentiment transmis au un impact asupra noastră.

Şi ce este social media până la urmă? Social media este zona în care TREBUIE să te remarci, dar nu este suficient doar să fii cunoscut. Nu este suficient să intri în istorie, contează cum te consemnează istoria, fie că devii un personaj negativ, fie  că devii un exemplu.

Vasilachi Nadejda

Cum să excelezi în viaţă. 12 paşi care te conduc catre rezultatele dorite!

 

Mihaela Iancu

 

Organizaţia Valoare Plus activează de mulţi ani, iar printre membri fondatori se numără şi Ryan Howell. American de origine, acesta a absolvit Universitatea Harvard, iar acum lucrează ca şi pastor. Deşi este pastor, el este căsătorit şi are doi copii. Conduce două ONG-uri: o biserică şi o organizaţie care aduce împreună ONG-uri şi biserici.

Ryan mărturiseşte că Universitatea Harvard l-a influenţat în ceea ce priveşte mentalitatea, cercetarea şi organizarea lui, însă biserica şi partea spirituală i-au “influenţat” sufletul şi viaţa personală. Acesta crede în Iisus şi în tot ce scrie Biblia. Iar de când a început să ţină speach-uri la biserică despre proiectele lui, credincioşii şi-au mărit numărul, ajungând în câţiva ani să participe aproximativ 1.000 de persoane la predicile pe care acesta le ţine.

Nu este prima dată când Ryan participă la un astfel de eveniment în România, ci el vine aici de 11 ani, aşa cum spune şi prietenul lui, partener în proiect şi Preşedinte al organizaţiei, Marian Pădureţ.

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău s-a bucurat de prezenţa organizaţiei Valoare Plus, iar studenţii universităţii s-au arătat încântaţi de ideile prezentate, mai ales că acest curs va fi organizat lună de lună, iar temele vor fi diversificate în funcţie de cerinţele şi necesităţile studenţilor.

Ryan Howell se descrie ca fiind în primul rând lider organizaţional. El este dedicat excelenţei, este o persoană ambiţioasă şi, glumeşte, spunând că este o fire nerăbdătoare şi introvertită.

“Excelenţa face parte din noi, şi depinde de fiecare dintre noi cum o atingem!”, spune Ryan. Iar după aceste cuvinte, a împărtăşit cu publicul, cei 12 paşi care trebuie urmaţi pentru a avea succes în ceea ce ne propunem. Aşa că:

Pasul nr.1 – Fi atent la detalii şi scrie lucrurile cu acurateţe. Ideea acestui pas, este că nu trebuie să ne grăbim atunci când facem un anumit lucru şi că uneori detaliile sunt cele care contează cel mai mult în orice activitate.

Pasul nr.2 – Ia-ţi atât timp cât este nevoie pentru a face ceva corect. Nu te grăbi să termini! Grăbeşte-te să faci corect! Succesul tău nu este garantat de cât de repede te mişti, ci de cât de corectă şi eficientă este munca făcută de tine în acel timp. Trebuie să-ţi iei atât timp cât ai nevoie pentru fiecare lucru în parte. Nu neglija anumite aspecte, nu termina treaba mai repede decât trebuie, sau mai târziu decât este necesar. Ci calculează-ţi timpul! Organizează-ţi orele de muncă! Fi eficient şi vei avea success!

Pasul nr.3- Propune-ţi scopuri, obiective! Trebuie să ai mereu un plan de atac în faţă. Planuri! Trebuie să avem în minte procesul (modul prin care ajungem la rezultat). Procesul este cel mai important, chiar dacă noi urmărim rezultatul şi îl avem schiţat în minte, până la urmă, procesul prin care trecem pentru a ajunge la rezultatul dorit este cea mai palpitantă “călătorie”.

Pasul nr.4 – Învaţă ceva nou în fiecare zi! Caută mereu oameni de la care poţi învăţa ceva folositor. Nu poţi învăţa dacă nu asculţi! Atenţie mereu la persoanele din jur! Fiecare avem de învăţat ceva nou indiferent de vârstă, sex, naţionalitate sau pregătire intelectuală.

Pasul nr.5 – Asumă-ţi un risc calculat! Riscurile trebuie asumate gândind înainte la consecinţe şi la beneficiile pe care le putem avea. Ratarea nu înseamnă neapărat eşec. Dacă ţi-ai asumat un risc, dar ai pierdut, nu-i nimic! Dacă ai reuşit să înveţi ceva din tot ce ţi s-a întâmplat, atunci poţi să consideri că ai avut parte de o reuşită.

Pasul nr.6 – Fi autodisciplinat! Tu eşti responsabil pentru tine şi pentru faptele tale! Nu da vina pe alţii pentru ceea ce tu nu ai facut corect!

Pasul nr.7 – Odata ce ai început, nu renunţa niciodată! Dacă ai un vis şi vrei să devină realitate, atunci fă tot posibilul ca acest lucru să se întample, deoarece vei reuşi să-l îndeplineşti!

Pasul nr.8 – Ia-ţi timp să revizuieşti toată treaba! Poate că eşti grăbit să pleci, însă după ce ai terminat de facut un lucru, nu uita să-ţi faci timp pentru a-ţi revizui treaba. Poate ai greşit, poate mai vrei să mai adaugi ceva, oricum, trebuie să te verifici.

Pasul nr.9 – Învaţă şi pe altcineva disciplina la care tu te-ai perfecţionat! Este important ca atunci când suntem buni la ceva, sa ştim să le arătăm şi celorlalţi. Deoarece, degeaba ştim că suntem buni la ceva, dacă nu ştim să-i învăţăm şi pe alţii să facă aceleaşi lucruri.

Pasul nr.10 – Mereu du la capăt angajamentele! Ţine-ţi promisiunile! Fi un om de cuvânt! Dacă ai spus că faci ceva, atunci fă! Nu vei construi încredere cu cei din jur, fără să-ţi păstrezi promisiunile! Încrederea este cheia succesului!

Pasul nr.11 – Fi umil! Modest! A-ţi recunoaşte greşeala, nu este un lucru rău. A fi bun, nu este un lucru rău.

Pasul nr.12 – Spune “mulţumesc!”! Niciodată să nu uiţi de unde ai plecat! Fie că relaţionezi cu cei din jur, spune-le “mulţumesc!”, fie pentru simplul fapt că te trezeşti dimineaţa, trebuie să spui “mulţumesc!”. Cuvântul “mulţumesc” înseamnă: am nevoie de tine, te apreciez, te recunosc, te onorez!

În această manieră a încheiat Ryan Howell cursul despre excelenţă. Ideea centrală a discuţiei, a fost faptul că trebuie să urmăm aceşti paşi, dacă dorim să ne facem treaba aşa cum trebuie. Iar rezultatele vor fi aşa cum ne vom dori. Fiecare putem excela în orice, doar dacă ne dorim şi ne propunem acest lucru, dar desigur şi dacă muncim pentru a obţine ceea ce ne dorim.

Un actor grăbit

Nu, nu este vorba nici pe departe despre melodia Laurei Stoica, ci despre omul de astăzi, despre fiecare dintre noi, oamenii a căror viaţă este dominată de social media.

Trăim într-un ritm complet diferit de cel al generaţiei părinţilor noştri. Pe reţelele sociale avem câte 2000 de prieteni dar în realitate cunoaştem mai puţin de 10%. Comunicarea face-to-face aproape că a devenit istorie, pentru că şi în situaţiile fericite în care ne întâlnim prietenii în locuri publice, de cele mai multe ori suntem absorbiţi de lumea virtuală.

Vrem să aflăm ce mai fac prietenii noştri? Este suficient să ne deschidem contul de facebook( sa îl deschidem este un fel de a spune, cine se mai deconectează în zilele noastre de la internet? – LOGOUT is the hardest button to click) şi putem vedea unde este plecat în vacanţă ,,X”, unde serveşte cina ,,Y”, cu cine îşi bea cafeaua ,,Z” sau cine a decedat ori s-a căsătorit, pe ce dulap s-a urcat copilul ori dacă i-a crescut vreun dinţişor.

Dezavantajul e că un like sau un ,,zâmbăreţ” ori un comentariu la postarea noastră nu au cum să înlocuiască o îmbrăţişare, o discuţie sau un zâmbet, toate reale. E drept că asta ne salvează timp, dar este doar o fărâmă de realitate. În lumea virtuală florile nu sunt parfumate. Nu poţi şti dacă ţi s-a zâmbit la celălalt capăt al tastaturii şi chiar dacă acest lucru s-a întâmplat, tocmai ai ratat un zâmbet care, în realitate, ţi-ar fi umplut sufletul.

Părţile bune vin, însă, şi ele la ,,pachet”. Putem vorbi cu cei dragi aflaţi într-un alt capăt de lume ori putem afla în timp real deasupra cărei ţări zboară avionul care ne aduce acasă copilul. Informaţiile, altă dată greu accesibile dacă nu imposibil, astăzi sunt doar la un click distanţă.

Atingerile, parfumul unei persoane, zâmbetul din colţul gurii ori privirea care se luminează la vederea noastră, nu se pot simţi în mediul virtual.

Comunicarea virtuală in cifre:

Americanii au realizat un studiu şi au constatat că numai anul trecut, timpul petrecut în comunicarea virtuală, a crescut cu 43%

53 de miliarde de minute pe lună sunt consumate pe Facebook, la nivel mondial.

900 de milioane de oameni petrec în medie 15,5 minute pe zi pe Facebook.

12% din români folosesc reţelele sociale de mai multe ori pe zi.

15% din totalul tinerilor petrec mai mult de 100 de ore pe lună online.

Cîrlan( Matei) Mariana-Cristina

Singurătatea … cu telefonul în mână

,,Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane.”

Albert Einstein

Cu asemenea bogăţie de conexiuni existente și potenţiale, prinde contur o altă temere formulată de criticii internetului şi ai social media – aceea că riscăm să petrecem prea mult timp în spaţiul virtual, dacă nu cumva deja o facem, ca să mai avem timp pentru dezvoltarea şi întreţinerea relaţiilor din lumea offline, sau lumea ,,reală” cum le place unora să o numească.

Să ne gândim puţin la tinerii din autobuze, cufundaţi în propriul telefon mobil, la familiile ai căror membri sunt, fizic, în aceeași cameră, dar fiecare în lumea lui, comunicând cu prietenii sau colegii prin sms, Facebook sau Twitter. Cum vor simţi aceştia minunatele momente petrecute cu cei dragi şi, mai ales, cum le vor putea aprecia? … prin prisma unui ecran?

În zilele noastre, a fi conectat depinde nu de distanţa care ne separă unii de alţii, ci de tehnologia de comunicare pe care o avem la dispoziție. De fapt, a fi singur poate să înceapă să semene cu o pre-condiție pentru a fi împreună, fiindcă e mult mai ușor să comunici dacă te poți concentra asupra ecranului fără întrerupere.

În acest nou regim, o gară, un aeroport, o cafenea sau un parc nu mai reprezintă un spațiu comunitar, ci un loc de colectare socială: oamenii se adună dar nu vorbesc unul cu celălalt. Pentru mulți dintre noi, numărul de prieteni sau de contacte din social media este mai mare (și uneori mult mai mare) decât numărul prietenilor sau cunoscuților din viața offline.

A trăi prin intermediul unor taste aflate pe ecranul unui telefon înseamnă a te complace în postura de tehnologist singuratic. Dusă la extrem, această denumire subliniază detaşarea oricărui individ de lumea reală, preferând să îşi trăiască şi să îşi manifeste emoţiile prin emoticoane şi cuvinte tastate…

În încheiere, vreau să cred că viitorul va veni cu mult mai multă interacţiune între oameni … şi vorbesc despre cea reală. Dacă vom conştientiza din timp faptul că tehnologia şi ruperea de real dusă la extrem nu ne aduce decât frustrări, complexe şi singurătate, ne vom putea trăi viaţa privindu-ne în ochi şi nu în poze…

P.S. Un articol interesant ce incită la meditare, pe tema enunţată mai sus este:  http://www.protv.ro/stiri/adevarul-despre-viata-imaginara-de-pe-facebook-un-clip-arata-ce-se-ascunde-in-spatele-postarilor-care.html

Toader Alina

Revolta „Je suis Charlie” şi tsunamiul provocat de aceasta

 

 

 

 

 

 

Nu cred că mai este o noutate faptul că în urmă cu câteva zile ne-am confruntat cu un atac terorist( sau cel putin acest lucru se vrea a crede). Atacul terorist de miercuri a transmis o undă de şoc în toată lumea. La mai putin de jumatate de ora dupa atac, Roncin (director artistic al revistei Stylist, editia franceza) a vrut sa transmita un mesaj. La 12:52, ora Romaniei, a postat pe Twitter un simplu mesaj: Je suis Charlie! Ulterior, a explicat pentru media franceză că era pur şi simplu şocat şi nu ştia ce să scrie.  „M-am simtit si eu vizat”, a explicat Roncin. Acesta a fost momentul creării fenomenului „Je suis Charlie”.

În mediul virtual tragedia a stârnit emoţie, revoltă, solidaritate şi mobilizare în rândul sutelor de mii de oameni. Pe reţelele de socializare s-au creat pagini la care s-au alăturat mii şi mii de oameni, iar cea mai accesată dintre ele are aproximativ 250.000 de fani. Pe Facebook şi Twitter are loc o mişcare de solidaritate fără precedent. Și tot pe reţelele de socializare lumea s-a mobilizat pentru diferite marşuri.

În semn de solidaritate şi cei de la Google au postat pe pagina în franceză a site-ului lor, google.fr mesajul de solidaritate „Je suis Charlie”.

Mai mult decât atât fenomenul „Je suis Charlie”, (Eu sunt Charlie), a cuprins întreaga lume, inclusiv pe cea a muzicii. Un cântec scris după masacru a fost văzut de peste 6 milioane de ori în mai puţin de o zi. Statisticile arată că, în fiecare minut, peste 4.000 de utilizatori de Twitter scriu despre atac. În cele mai multe mesaje, oamenii vorbesc despre libertatea presei şi libertatea de exprimare. Atentatul terorist a avut ecou puternic şi pe Facebook. Sute de mii de utilizatori din întreaga lume și-au schimbat poza de profil şi s-au alăturat comunităţilor virtuale create după acest atac.

Prin urmare, fenomenul Je suis Charlie este dovada vie că Social Media este poate mai mult ca niciodată activ, indiferent de formele sub care se manifesta.

Mădălina Petrunjel ( Bibire)

Dr. Google

Ciberhondria este o boală a generaţiei cu acces la Internet. Peste 160 de milioane de persoane căuta informaţii medicale în spaţiul online, însă numai o mică parte dintre acestea ajung să consulte în realitate un medic pentru un diagnostic corect.

Fiecare dintre noi, cel puţin o dată, am căutat informaţii medicale pe Internet. Din păcate, în Era Tehnologiei, sunt multe persoane care cred că pot afla de ce afecţiuni suferă, sau metode de tratare a acestora cu ajutorul Internetului. În funcţie de simptomele pe care le prezintă, internauţii caută informaţii în spaţiul virtual şi îşi pun singuri diagnosticul. Internetul este tratat ca pe un expert al medicinei.

Ai o durere de cap, ţi se zbate ochiul, te doare stomacul sau ai mâncărimi în zona intimă şi imediat te îndrepţi către Dr. Google pentru a afla ce anume ar putea fi.
După ce ai trecut printr-o serie de articole terifiante de pe Google şi o mulţime de liste cu simptome ,,verificate”, rezultatele sunt ceva de genul: mai ai de trăit 2 zile.

Mai grav este că unii chiar încep să creadă că au simptomele unor boli după ce alte persoane şi-au povestit tragicele cazuri sau şi-au dat cu părerea fără a fi acreditate.

Imensa bază de date medicale se poate dovedi un factor de stres pentru persoanele tentate să găsească online explicaţia unor simptome, devreme ce aceştia ajung să creadă că suferă de afecţiuni grave. Cu cât procesul de căutare devine aprofundat, cu atât mai mult pot interveni stări de anxietate, depresie şi nelinişte în rândul ciberhondrilor.

Seriale precum Grey’s Anatomy sau forumurile mămicilor disperate sunt doar surse de divertisment sau bulversare a unei minţi deja chinuite de obsesia unor boli închipuite.

Unul dintre motivele care pot determina o persoană să ia în considerare ,,Doctorul Google”, este neîncrederea în sistemul sanitar alături de comoditate şi de costurile pe care le implica mersul la medic.

Autorităţile belgiene au implementat o campanie extrem de importantă, intitulată ,,Don’t google It„, prin care au dorit să îndemne oamenii să nu folosească Internetul drept un ,,Medic Specialist”.

Mai jos puteţi viziona clipul creat de autorităţile belgiene pentru a combate această problemă.

 

 

Ilieş Iuliana Raluca

Televizorul prostește poporul!

Nu există zi în care să nu deschid televizorul și să nu rămân uimită de prostia promovată. Silicoane, gene sau unghii false, botox, tocuri înalte și fuste scurte.Așa aș putea caracteriza domnișoarele ce se perindă zilnic în emisiunile tv. Îmbrăcate sau mai bine zis dezbrăcate, se prezintă cu o imagine dezgustătoare în fața tinerilor sau chiar și a celor în vârstă pentru a promova … PROSTIA.

Se pierd zile de filmare și ore de emisie pentru a arăta omului de rând, luxul, bogăția, vestimentația sau ultimele metode de înfrumusețare.Pe cine interesează? Cu ce ne ajută dacă X vedetă și-a făcut masaj cu produse supranaturale sau a primit de la iubitul ei nu știu ce fită de mașină?

De la an la an pierdem din valorile țării și ne rămân ca și consolare pițipoancele promovate intens la televizor.Nici nu mai știi ce să crezi când idealul ființei umane a ajuns să fie ,, perfecțiunea,, din toate punctele de vedere, cea exterioară, înșelătoare, superficială dar care se pierde o dată cu trecerea anilor.

În Mass-Media vedem tot mai multe personaje care vor a fi mari vedete, cu o lipsă acută de neuroni printre care se numără Loredana Chivu, Bianca Drăgușanu, Ana Maria Mocanu, Sînziana Buruiană, Andreea Tonciu, ș.a.În mare nu e numai vina lor, însă în România de cele mai multe ori sunt promovate lucruri superficiale.În țara asta se promovează prostia pentru că oamenii cu adevarat talentați și culți sunt recunoscuți în afară.

Cu toate astea, pe principiul că altceva nu avem și ca oameni de rând acceptăm ceea ce ni se oferă. Când vine timpul să te relaxezi în fața televizorului si cauți și tot cauți diferite programe, în final accepți să te uiți la ce găsești ( asta doar ca să mai treacă timpul că de învățat nu avem nimic).

Folositoare nu ne sunt astfel de exemple, ar putea doar să ne facă rău avuția lor, asta pentru că noi suntem oameni simpli și muncitori.Dar ce învață copii? Ce vor învăța copii noștri? Ce exemplu dăm noi ca țară celorlalte țări civilizate? Sau oare la bătrânețe fenomelele astea siliconate ne vor plăti nouă pensia?!

Saulea Mădălina-Elena

In fata calculatorului sau in fata blocului?!

Mi s-a părut ciudat când am văzut prima dată un copil cu un smartphone în mână. Îmi imaginam că nu poate să facă altceva decât să-l izbească de pământ, iar asta nu ar fi însemnat decât un sacrificiu financiar pentru părinți.Ușor, ușor am început să mă obișnuiesc cu ideea observând aproape zilnic, zeci de astfel de copii.Ba chiar mai mult, știau să-l mânuiască mai bine ca mine. Jocurile, internetul și diferitele aplicații pe care le accesau, erau pentru cei mici… floare la ureche.

La 3-4 ani îmi amintesc că mă jucam cu păpușile sau cu alți copii în fața blocului. Nu știam eu ce e ălă internet sau tehnologie evoluată.La vârsta de 14 ani am primit în dar primul calculator.Târziu spun acum când mă uit în jurul meu, devreme pe atunci, asta pentru că alți copii nici nu știau cum arăta unul.Cu toate astea, nu mă puteam bucura oricând de el, pentru că mama îmi făcuse un program strict.Puteam să ma joc doar în weekend iar internetul îl foloseam foarte rar.În rest, după ce îmi făceam temele, distracția venea din întâlnirea cu vecinii sau mai bine zis copii de la bloc. De unde să am eu atâta libertate în mediul online așa cum au cei de acum, când prioritățile mele erau temele și păpușile?!

S-a trecut în scurt timp de la era informațiilor puține și controlate la cea a informațiilor nelimitate a căror relevanță depinde de discernământul fiecăruia. S-a schimbat societatea, s-au schimbat și modelele. Dacă până în era tehnologiei puteam să ne luăm un model din cărți, acum cei mici se lasă influențați și atrași de vedetele autohtone.

Oare copii anilor 2000 știu ce înseamnă Rațele și vânătorii, Șotron sau Flori, fete și băieți? Cu tristețe observ că în ziua de azi, copii nu mai știu să se joace. Nu știu să socializeze între ei, nu știu să se integreze, nu știu să se cunoască și mai ales că comunice. Ce se aude oare de viitoarul lor? Ce vor oare părinții lor să îi învețe? Ce fel de educație e asta cu telefonul sau tableta în mână???

Prisacaru Andreea-Georgiana

În spatele ecranului…..!

     Societatea modernă a adus după sine o serie de transformări care s-au făcut vizibile la nivelul populației. Una dintre acestea este dată de conceptul de Social Media. Apariția acestuia a generat schimbări la nivel de mentalitate întrucât avalanșa de informații a determinat crearea sentimentului de cunoaștere. Văzut de majoritatea specialiștilor ca fiind un mediu de informare, un mediu de extindere a brandurilor, de dezvoltare a afacerilor dar și de promovare a produselor, mediul online a cooptat și continuă să atragă un număr uriaș de aderenți indiferent de distribuirea geografică a acestora.

Însă, acest subiect nu trebuie tratat doar din prisma beneficiilor pe care le prezintă, ci și din punct de vedere a riscurilor. Setea de comunicare a accelerat procesul de interactivitate, generând un mecanism care se comportă asemenea unui liane, ce nu se oprește din a-și extinde ramurile. Dacă în realitate avem de a face cu o junglă amazoniană, în care o astfel de liană se dezvolta într-un mod armonios, în lumea virtuală, setea de comunicare își găsește cămin pe rețelele sociale precum: Facebook sau Twitter.

Prin intermediul acestor rețele poți intra în pielea personajului favorit interpretându-ți rolul dorit, fără ca identitatea să  fie afectată. Dacă stau bine să mă gândesc, a-și putea aduce în discuție inclusiv faptul că, într-o astfel de lume poți deveni un actor bine pregătit indiferent că în lumea reală ,,îndeletnicirea’’ ta este absolut diferită. Astfel, se întâmplă ca de cele mai multe ori, persoana din spatele ecranului să conducă o rețea de traficanți ce se ocupă cu traficul de droguri, de organe sau de carne vie sau o grupare teroristă.

Cei mai expuși la astfel de riscuri sunt adolescenții. Din dorința de a fi apreciați, de a strânge un număr impresionant de like-uri sau din curiozitate pun bazele unei relații de prietenie virtuală cu persoane a căror identitate nu poate fi cunoscută. Prin acest mod, asemenea persoane au acces la pozele postate, la informațiile personale pe care le-ai publicat, precum și la postările prezente. Într-un timp foarte scurt, așa-zisul ,,prieten’’ ajunge să îți facă o analiză a imaginii tale înainte de începerea unei conversații.

Caracterizați de pasivitate și de inconștiență ajung să cadă în capcanele chatu-lui fără să cunoască persoana cu care comunică. Regulile nescrise ale rețelelor sociale ajung să guverneze viața adolescenților, aruncându-i de cele mai multe ori în gura lupului. Numeroase cazuri au adus argumente solide în acest sens. Mi-amintesc de un caz foarte mediatizat desfășurat la începutul anului trecut. O adolescentă ce provenea dintr-un centru de plasament, din orașul Pitești a ajuns să cadă în plasa întinsă de către un bărbat. Inconștientă de pericolul la care se expune, în urma unei întâlniri, fata a ajuns să fie  agresată sexual. Din nefericire, astfel de cazuri au loc și în prezent și fac numeroase victime. În situații de acest gen, mă întreb: cine ar putea fi vinovații? părinții, care nu controlează copiii din teama de a nu le evada intimitatea sau copiii, care educați sau nu, continuă, din curiozitate să dialogheze pe chat cu astfel de persoane? și ce e de făcut pentru a mai tăia din ramurele acestui fenomen?  

Antohe Roxana-Elena

Escaladarea terorii, sau eșecul lui musiu Șarlă

 

De două zile televiziunile parcă au luat-o razna. Ne țin cu transmisiuni non stop, în direct, de la operațiunile trupelor speciale de prindere a doi cetățeni francezi, de religie musulmană, acuzați de terorism. După șocul produs de moartea a 12 oameni în redacția unui hebdomadar care poartă numele profesorului de limbă franceză a lui Guliță, și reacțiile de protest firești, încet, încet se instalează haosul și ridicolul. Dacă ar fi trăit, Alecsandri ar fi scris din fața televizorului o continuare superbă la Coana Chirița. De data asta nu în provincie, nu la Iași ci ”în voiagiu”, și nu oriunde ci la Paris. Locul unde musiu Șarlă ar fi acasă.

Parisul, capitala luminii, e aruncat în plin haos al terorii de însăși slujitorii zeiței Comunicare. Presa a instalat camerameni în spatele soldaților din trupele de asalt și transmit non-stop acțiunile acestora. Reporterii aflați în diverse locații din Paris sau din împrejurimi, intră în direct ori de câte ori vreun descreierat se declară terorist, sau vreun găinar jefuiește un magazin sau o benzinărie. Se evacuează clădiri, piețe, trenuri, se blochează linii de metrou, se anulează culoare de zbor pe aeroporturi, se închid școli și localități întregi. Libertatea de mișcare, deși nu este invocată nici o lege marțială, este grav afectată. Nu printr-un decret ci prin autocenzură. Oamenii sunt asaltați de imagini și zvonuri care nu au decât un singur rezultat: escaladarea terorii. Așa că, de teama gloanțelor, atacurilor cu rachete, sau ce altor zvonuri crunte circulă, preferă să stea prin case ori birouri și lasă străzile pustii.

Nu știu cum de s-a ajuns aici. Dar un lucru este clar: nici jurnaliștii, nici autoritățile nu mai pot da înapoi. Autoritățile îmbătate de un prim succes rapid, au permis televiziunilor să participe la operațiuni în ideea că, prin acțiuni fulger, vor prinde teroriștii în direct și vor beneficia de o recunoaștere și o glorie uriașe. Doar că prinderea acestora se lasă așteptată de prea multă vreme, iar telespectatorii au ocazia să vadă în direct ditai găliganii, înarmați până în dinți, cum cad în fund, ca niște rățoi în încercarea de a escalada un mal alunecos ca să intre pe o străduță. Pe de altă parte prin modul absolut uluitor și fără precedent în care a decis să țină publicul la curent cu ultimele noutăți, presa, a adus parizienii în preajma țicnelii. Sigur, ziariștii sunt dominați de un sentiment vindicativ, în definitv le-au murit opt colegi într-un singur atac, dar de aici și până la alimentarea celor mai îngrozitoare temeri ale populației, e un pas mare, pe care jurnaliștii francezi l-au făcut cu ușurință. Acum ambele părți trebuie să parcurgă drumul împreună, până la final, oricare ar fi acesta. Autoritățile presate să rezolve situația, iar ziariștii cu speranța că-l vor putea să-l omorî pe musiu Șarlă ca să-l omagieze pe monsieur Charlie.

Mirela R.

MEDIUL ONLINE, O STRATEGIE DE INTERACȚIUNE CORPORATISTĂ

Dezvoltarea accentuată și rapidă a noilor tehnologii a determinat ca social media să transforme comunicarea unidirecțională, care până de curând era folosită de toate corporațiile pentru a transmite publicurilor mesaje persuasive, în comunicare bidirecțională.
Astăzi majoritatea companiilor importante au înțeles că nu este suficient să se promoveze numai prin transmiterea de mesaje persuasive și informative, ci că părerea publicului contează, în special a clienților fideli, și este necesar să se adapteze profilului acestora dacă doresc să își formeze o reputație și să își păstreze capitalul de imagine . Din acest motiv au pus la dispoziția lor diferite canale de comunicare specifice social media, cum ar fi: pagini pe diferite rețele sociale: Facebook, MySpace, Twitter, website-uri și bloguri. În cazul ultimelor două menționate, conținutul de pe site, cât și blog este stabilit de către administratorii corporațiilor. Însă, unele dintre acestea oferă posibilitatea doritorilor să adreseze întrebări, reclamații sau sfaturi celorlalți posibili cumpărători cu privire la produs/serviciu pe care l-au utilizat.
Analizând succint două dintre cele mai cunoscute branduri de tehnologie din România, Nokia și Samsung, pentru a vedea dacă se ține cont de cele menționate mai sus, am constatat că sunt interesate de clienții lor, oferindu-le posibilitatea de a-și spune opiniile cu privire la produsele sale. Astfel oamenii care doresc pot trimite mesaje pe pagina de facebook, Twiter sau prin intermediul chatu-lui pe care cei de la Samsung l-au pus la dispoziție între orele 9-18.00. În ceea ce privește brandul Nokia, pe pagina oficială, http://www.nokia.com/ro-ro/, există o secțiune unde cei care au ceva de reproșat companiei sau au diverse nelămuriri trebuie să completeze un formular online unde vor menționa care le este doleanța și câteva date personale. Cu siguranță sunt multe alte corporații care pun la dispoziția publicului canale de comunicare bidirecționale, preocupându-se de atitudinile publicului.
Însă întrebarea mea este, răspunde cineva la nelămuririle oamenilor? și dacă da cât de repede? Recunosc nu am încercat să transmit mesaje niciuneia dintre cele două branduri să vâd cât de eficient este programul de asistență live, dar apreciez că se arată deschiși spre comunicare. Însă am folosit canale de comunicare a altor organizații și de cele mai multe ori am primit răspuns la problemele ce le aveam, deci se pare că funcționează, iar interacțiunea cu publicul a devenit o prioritate.
ANDREEA FRUNZĂ

Imbecilizare, nepăsare sau pur şi simplu saturaţie!?

    Stirile PRO TV, Acces Direct, Wow Biz, Salvaţi iubirea ( sincer cand am citit titlul acestei emisiuni m-a încercat un profund sentiment de repulsie). Serios, salvaţi iubirea? De la înec? De la incendiu? Dar ce caută un sentiment atat de nobil pe sticlă? Audienţă, ar spune unii, eu cred însă că realizatorii acestor programe cauta doar compatimire din partea audienţei…în fine, cred ca e o idee proasta să îți denumeşti aşa emisiunea în secolul vitezei. Numeşte-o: Elodia greu încercată de dragoste! (nu am ceva personal cu drama acestei femei,  însă subiectul a fost uzat prea mult) sau Monica Gabor a fost sufocată de Iri, încăt şi-a luat bocceluţa şi a plecat în lume…, nu e bun nici acesta, e prea lung. Of, greu e să gândeşti numele unei emisiuni, darămite la subiectele tratate în cadrul emisiunii? Sinucidere curată!!
De ce imbecilizare? Pai este destul de simplu, dacă ne raportăm la cazul unei familii cu un venit modest, ca să nu zic insuficient, de aşa ceva e clar că nu ducem lipsă! Ce obţiuni au membrii familiei? Cum se pot informa? Care sunt activităţile lor zilnice? Din păcate singurul răspuns la aceste întrebări este mult prea evident: bătranul televizor şi uneori radioul. În lipsa unor condiţii adecvate bunului trai, informaţiile la care au acces membri familiei sunt limitate de ambiţia, lipsa de cultură si bun simţ al modelatorilor si al celor care deţin canale de televiziune. Dar, de ce s-ar complica? Dacă audienţă este, emisiuni este! Avem programe ce strică orice tentativă de educare a copilului. Trebuie să îi mulţumesc lui Dumnezeu că am posibilitatea de a-mi selecta singură informaţiile! Un lucru este sigur: copii imită ceea ce vad şi cum la programele de ştiri de la ora 17.00 ni se arată decapitări şi înjunghieri, în direct şi în reluare, consider că nu trebuie să ne mai întrebăm ce ne poate oferi televiziunea, putem observa cu ușurintă ce se promoveaza: violența, ridicolul, nonvalorile, subiecte interzise minorilor, vip-urile, ş.a.
Nepasare? Păi este vorba de nepăsarea noastră, a tuturor, pentru că există multe persoane care, deşi au posibilitatae de a-şi selecta informaţiile preferă să urmărească programe care nu educă, ci imbecilizează firea umană. De ce? Trebuie să recunosc că m-am întrebat de foarte multe ori, însă nu am găsit un răspuns, poate îl voi găsi într-o zi cu soare!
În ceea ce privește saturația, pai cuvântul în sine explică absolut tot! Poate vă gândiți că acei copii care provin din familii sărace și care nu au altă alternativă decât aceea de a urmări programe necorespunzătoare ar putea citi o carte. Perfect adevărat! Dar ce te faci când biblioteca din oraș nu are sistem de încălzire, un mediu propice studiului, cărți suficiente si nici măcar bibliotecar, fiind mai mereu plecat? Si uite așa ne izbim de alte întrebări fară răspuns.
P.S. Cu astfel de probleme m-am confruntat şi eu la biblioteca din oras! Din păcate marea stațiune turistică  nu oferă mare acces la biblioteca orașului. Acum, sunt solidară cu autorul cărţii M-am hotărât să devin prost şi anume francezul Martin Page. Un tip care ştie ce scrie!

      Elena Ardeleanu

Tu cu cine ai „votat”… pe Facebook?

Au trecut două luni de la campania electorală și se pare că puține întrebări au primit răspunsuri și multe lecții trebuie învățate. Cine a decis câștigătorul? Tinerii? Diaspora? Facebook-ul? Neregulile în organizare? Dorința de schimbare? Răspunsul depinde de respondent, dar realitatea e aceeași, sondajele au fost date peste cap iar sociologilor încă le este greu să explice fenomenul.

Cert este că România a avut de ales între doi oameni politici cu percepții și campanii diferite. A fost „lupta” candidaților dar și „lupta” dintre campania electorală tradițională unde „ce-i în mână nu-i minciună” și campania online unde „nu crede și cercetează” se îmbină perfect cu „părerea ta contează ”. Pentru prima dată în România am avut un adevărat meci între bătrânii tovarăși uleiul și făina și tinerii camarazi like-ul și share-ul.

Încă de la începutul campaniei, pagini lansate de tineri precum „Hai la vot!”, „Yes la Vot”, „#diasporavoteaza” au plecat din mediul online (bloguri, Facebook) spre canalele tradiționale. Scopul acestora a fost stimularea participării la vot a unui electoral 18-35 de ani care era cunoscut ca având o prezență mică la vot. Campania socială s-a bucurat de succes având în vedere că prezenţa la vot a crescut de la 53% în primul tur la 64% în al doilea tur, şi, mai important, prezenţa la urne a românilor din diaspora s-a dublat ajungând la 379.000 de persoane.

Pe Facebook lupta s-a dat și între cele două pagini ale candidaților, implicit între fanii acestora. Pagina candidatului Victor Ponta era caracterizată prin mesaje motivaționale obișnuite, pe alocuri banale, și fotografii cosmetizate din campania electorală. Postările erau ocazionale, lipsite de substanță și nu păreau să impresioneze utilizatorii indeciși. La celălalt pol, pagina contracandidatului Klaus Iohannis era dominată de mesaje video, special create pentru a evita clișeele. Materialele erau postate în timp real, chiar înainte ca acestea să ajungă pe principalele canale de știri.

Conform ultimelor sondaje, pe Facebook sunt peste 7 milioane de utilizatori români (sursa). Dacă accesăm la această oră paginile celor doi actori politici, observăm că Victor Ponta a fost apreciat de peste 750.000 (față de 638.000 în luna octombrie și 650.000 în turul doi) iar Klaus Iohannis este plăcut de peste 1.300.000 de internauți (față de 420.000 în luna octombrie și 1.000.000 cu câteva zile înainte de turul doi). Klaus Iohannis devenind astfel cel mai popular politician european chiar înaintea cancelarului german Angela Merkel (940.000 fani).

S-au regăsit în sondaje aceste cifre? Se pare că nu. Deși semnalele erau clare încă din primul tur al campaniei, contraofensiva a venit tot prin transmiterea mesajelor prin canalele media tradiționale fiind ignorate cele virtuale.

A decis online-ul câștigătorul? Încă este greu de spus, dar cu siguranță a contribuit la alegerea câștigătorului. A fost un semnal către toți politicienii români că prezența în mediul online este la fel de importantă ca acțiunile întreprinse în mediul offline.

Alina-Georgiana Neagu

 

Social media, un cameleon al lumii moderne

Societatea contemporană reprezintă o lume a comunicării în care social media joacă un rol tot mai important în cadrul acesteia, fiind unul dintre factorii esenţiali care influenţează semnificativ individual şi societatea în ansamblul ei inducând schimbări majore în comportamentul social şi în structurile societale. Prin intermediul revoluţionarului Internet se poate afirma că societatea cunoaşte o nouă “ordine mondială”.

Ca urmare a acestei evoluţii tehnologice comunicaţionale s-a produs un paradox şi anume că toată această avalanşă de resurse informaţionale a depăşit capacitatea omului de a o recepta şi procesa, cu alte cuvinte producem mai mult decât putem consuma. În opinia mea, această tendinţă se manifestă în mod dinamic şi timp real asemeni unui “cyber-cameleon” care induce o percepţie artificială asupra unei realităţi secundare. Odată familiarizaţi cu acest cameleon devenim încântaţi de beneficiile pe care le aduce în existenţa noastră: toate datele de care avem nevoie sunt la un click distanţă, putem evada mai uşor din banalul cotidian în această lume virtuală, ne putem face remarcaţi prin intermediul reţelelor de socializare, ne putem împrieteni cu persoane de pe mapamond, părerea noastră contează în grupurile afiliate, cenzura ”cade” pentru că nemulţumirile noastre se manifestă în mod rapid şi direct, noi deţinem controlul dialogului şi cel mai important aspect este că în această lume ne simţim liberi de orice constrâgere societală.

La o analiză mai critică, poate doar trăim impresia că astăzi cunoaştem mai mult şi de aceea  există un “efect de turmă” uşor insesizabil şi o dependenţă media aparent fără efecte majore, noua opinie digitală are capcane camuflate, relaţiile interumane au de suferit, eticheta socială este mai pregnantă decât conştientizăm noi, sintetizarea informaţiilor nu mai prezintă acelaşi algoritm şi toată această explozie informaţională nu este decât un cameleon care se adaptează. Coplesiţi, unii îl privesc cu reticenţă, alţii cu entuziam, întrebările care se ridică sunt: Cine se adaptează la cine? Cine deţine controlul cu adevărat? Cameleonul sau omul?

Adelina Merlusca